Culorile pot fi, de asemenea, descrise şi localizate în spaţiul de culoare CIE
1976 folosind metoda precizării coordonatelor L*, C* şi h*. In această
metodă coordonatele L sunt aceleaşi ca în sistemul Lab, iar C şi h sunt
calculate din coordonatele a şi b. O acceaşi culoare are o aceeaşi localizare
în spaţiul culorii, dar CIE Lab şi LCh sunt două căi diferite de a descrie
poziţia sa.
Spaţiul de culoare CIE L*C*h* este tri-dimensional, cu culorile localizate
folosind coordonate cilindrice:
L - coordonata luminozităţii, la fel ca în CIE Lab;
C* - coordonata saturaţiei, distanţa perpendiculară din axa luminozităţii;
h - unghiul nuanţei, exprimat în grade, cu 00 fiind o locaţie pe axa + a,
continuând spre 900 pentru axa + b*, 1800 pentru —a*, 2700 pentru — b* şi
înapoi la 3600 = 00.
Mulţi utilizatori de sisteme CIE preferă metoda L*C*h* de specificare a
culorii, deorece conceptele de nuanţă şi saturaţie concordă bine cu
aprecierea vizuală. Pentru cei ce preferă exprimarea diferenţelor de culoare
în sistemul CIE L*C*h* se folosesc următorii termeni:
-ΔC*, diferenţa de saturaţie;
-Δh*, diferenţa în unghiul nuanţei;
-ΔH*, diferenţa în nuanţă metrică.
Diferenţa în nuanţă metrică (ΔH*) este diferenţa de culoare, în unităţi de
distanţă, datorită diferenţei unghiului nuanţei Δh. ΔH este folosit în
calculul diferenţei totale de culoare, unde toţi termenii sunt distanţe (nu
unghiuri):
ΔE = [(ΔL)2 + (ΔC)2 + (ΔH)2]1/2
Diferenţele ΔE şi ΔL din CIE 1976 sunt aceleaşi pentru orice pereche de
culori dacă se foloseşte CIE Lab sau CIE LCh.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu